Începe școala! S-au schimbat multe…Mă plimb printre băncile unei clase și încerc să privesc totul prin ochii unui elev de azi. „Pe vremea mea” scriam cu cretă pe tabla aceea neagră pe care toți voiam să o ștergem, ca să ieșim un pic din ore pentru „a spăla buretele”.
Sunt școli unde nu se mai folosește creta de zece ani…Acum, tabla noastră este albă și conectată la calculator.
Acum nu mai avem hărți pe pereți, ci link-uri către scurte documentare pe youtube, pe care le urmărim de pe chrome book-uri și apoi discutăm cu doamna profesoară despre ele.
Discutăm liber și facem schimburi de idei.
Și mergem la concursuri de dezbateri. Nu suntem timorați, iubim competiția, facem conexiuni și ne plac premiile.
Avem catering și sală de mese ca în filmele americane, unde socializăm și vorbim despre câte în lună și stele. Pentru că imaginația noastră nu are limite.
Acum facem limbi străine la modul intensiv și avem parteneriate cu școli din Europa. Avem laboratoare, calculatoare, cărți. Și o mulțime de profesori care ne inspiră.
Iar pe hol, doamna de desen a pictat un perete întreg cu două simboluri ale noastre – Coloana Infinitului și Mănăstirea Voroneț. Pentru că sunt minunate și pot sta lângă orice altă frumusețe creată de om din această lume.
Da, veți spune – unii – că nu e peste tot așa, că avem școli cu toalete în curte, că nu avem manuale, că avem profesori slab pregătiți. Le știu și pe acestea. Dar nu acestea reprezintă școala românească de azi. Sunt excepții și știți și voi asta. Se vor rezolva toate. O mare parte s-au rezolvat deja.
Ce am văzut, mi-a plăcut. Mi-a dat încredere. Am vorbit cu directori tineri, activi, plini de energie. Care se duc la primari, la șefi de Consilii Județene, la minister…Se duc peste tot și caută parteneriate, finanțări pentru a mai face „încă ceva”. Bravo lor! Când criticați școala românească la modul general, gândiți-vă la ei. Și la acei profesori care își fac treaba. Și la acei elevi care adună premii…Față de ei nu e corect. Pentru că sunt atât de buni!
