DECLARAȚIE POLITICĂ DIN DATA DE 28 FEBRUARIE 2023: https://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=25305
În ultimii ani, pare că tot ceea ce ştiam noi, tot ce am moştenit de la străbunii noştri, tot ce e românesc, nu mai este bun! Ba mai mult, tot ce e românesc trebuie să fie înlocuit cu noile tendinţe, cu noile curente politice care apar la nivel mondial.
Dar, am greşit noi cu ceva de am ajuns în această situaţie, în care esenţa neamului nostru trebuie înlocuită de noile valori ale lumii aflate în proces de globalizare?
Dacă da, unde, cum şi când am greşit? Pentru că undeva trebuie să fi fost o greşeală. Această eroare a fost conştientă sau involuntară? Pentru că ea ne-a îndepărtat de adevăr, de ceea ce este real, drept, normal şi bun. Ne-a adus rău, neplăcere, confuzie, ne-a îngenuncheat şi ne-a paralizat optimismul şi încrederea. Ne-a îndepărtat de tradiţii, istorie şi rădăcini. Ne-a făcut să navigăm după busole străine.
Trebuie să ne întrebăm ce ne-a împiedicat să facem ceea ce trebuia şi era bine pentru noi şi ce ne-a oprit să ne îndreptăm spre ceea ce este drept, normal şi bun.
Trebuie să ne întrebăm de ce am ajuns în situaţia în care să fie tot mai mulţi cei care ne spun să ignorăm rădăcinile noastre şi să ne îndreptăm spre direcţia pe care ne-o arată alţii, adesea din afara ţării noastre.
Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem pentru a identifica greşeala şi a o corecta.
Pentru aceasta, trebuie să ne analizăm trecutul, să ne amintim ce am făcut şi să încercăm să înţelegem ce ne-a determinat să facem ceea ce am făcut.
Unde, când şi cum? Cum s-au întâmplat toate de am devenit, în partea reală a societăţii noastre suferinde, oameni care încearcă să îşi uite trecutul şi să nu îi intereseze viitorul?
Doar prin căutarea adevărului şi prin acceptarea responsabilităţii pentru greşelile noastre, putem începe să ne reparăm erorile şi să ne îndreptăm către o cale mai bună.
Evident, nu ne mai putem întoarce din drum la începutul mileniului, nu putem să facem un nod şi să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat.
Istoria ne-a arătat că, pe parcursul secolelor, civilizaţia a înregistrat atât urcuşuri, cât şi coborâşuri, însă toate au fost depăşite. Uneori progresul a fost mai rapid, alteori mai lent.
Proiectele gândite la nivel mondial, cu scopul de a asigura bunăstarea unei populaţii tot mai numeroase, au adus oamenilor mai multă conectivitate, dar au şi creat distanţe între ei. Poate că cei care au conceput „globalizarea binelui” nu au luat în considerare toate detaliile.
Românii ştiu din propria istorie cum sunt negociate lucrurile în absenţa lor.
Dar noi, unde am fost, unde suntem? Nu am putut, nu putem să-i tragem de mânecă, să le prezentăm proiectul nostru de mai „bine”?
„Binele” este universal? Sigur, dar în caracteristici naţionale, în nuanţe. Și atunci, care „bine” trebuie urmărit?
Ni se spune mereu că suntem o mare familie, de exemplu, europeană. Acest lucru este corect, deoarece fiecare familie este alcătuită din membri diferiţi, aşa cum spune înţelepciunea populară: „sunt cinci degete la o mână şi nici unul nu seamănă cu celălalt”.
Pentru a fi o forţă avem nevoie de toate degetele pentru a strânge pumnul. Cu toate acestea, nu obligăm toate degetele să fie egale sau să aibă aceleaşi funcţii principale, ci le tratăm ca pe membrii unei familii.
Bineînţeles, oricine poate să amintească de „rudele sărace” ale familiilor. Unii sunt săraci, cu toate că sunt harnici, pentru că nu au avut condiţii şi posibilitatea să se dezvolte, să-şi pună în valoare talentul, abilităţile, competenţele, să se instruiască.
Alţii sunt săraci pentru că sunt puturoşi, alţii sunt săraci pentru că au fost/sunt naivi şi au crezut/cred în binevoitori făţarnici, care doar i-au exploatat /îi exploatează.
Sunt însă şi multe exemple de rude sărace care au ajuns departe, s-au îmbogăţit, pentru că au fost ajutate sau doar au fost lăsate să se dezvolte.
Nu ştiu dacă este valabil şi pentru marea familie europeană! De aceea întreb: unde am greşit? De ce ne este greu? De ce doar privim cu îngrijorare, chiar cu înfricoşare, către cei care militează pentru renunţarea la tradiţiile şi obiceiurile noastre, la tot ce e românesc, dar nu luăm atitudine să ne apărăm, cu adevărat, identitatea noastră de români?!
